nu mai mananc meniu cabanos kaufland

mi-era foame, am luat un meniu cabanos kaufland, rău am făcut.

numai grăsime, zgârciuri, cred că erau şi bucăţi de ligamente... untură.
aşa ceva nu poate fi digerat, procesat, metabolizat.
asta nu e hrană, d-aia devenim batoze, d-aia creştem cât palatul telefoanelor.
nu cred că există 10 % carne în compoziţia meniu cabanos kaufland.

nu ştiu cine sunt furnizorii de cabanos dar trebuie înlocuiţi.
tonele astea de şorici, emulsie şorici, slănină, ligamente, zgârciuri
trebuie date eventual câinilor, nu oamenilor.
un ficat uman nu poate duce grăsimea asta în straturi.
sfatul meu e să nu mai mâncaţi aşa ceva: meniu cabanos kaufland.

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

la lingua sparta

la lingua sura
la lingua vasta
la lingua dura
la lingua salsa

şi limba aspră a vacii lingându-ne frunţile
şi sarea lor sporindu-i tot setea
şi caii cei negri rupându-ne şira
şi pâinea cea neagră drept pătură pat
şi-n somnul acesta tot frica lovea
şi-n somnul acesta nu sosea nimeni
şi-n moartea aceasta noi toţi plecam
şi-n visul acesta nu mai visam

la lingua dulce
la lingua cobe
la lingua sparta
la lingua gold
la lingua cold
la lingua muerta.



--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
kalibru.blogspot.ro/

uite ca moartea nu ne-a omorat. numaiviata ne-a ucis.pai ce leucemia e a mortii sau a vietii?

de ce se moare rapid?
de ce se moare usor?
de ce mi-e rau? las la o parte accidentele... si o pisica
poate fi lovita de o dacie 1310. de ce nu imbatranim frumos?
de ce luam tone de medicamente? sunt multe gauri in noi pe ca trebuie sa le
acoperim cu alcool, tutun,
mancare, medicamente, minciuna, sex... gaurile astea, lipsurile astea
sufletesti ne-au
mancat sufletul. din pacate pt. mine nu mai pot depasi
varsta de 20 de ani.

uite ca moartea nu ne-a omorat. numai
viata ne-a ucis.
pai ce leucemia e a mortii sau a vietii?

toate bolile lumii sunt ale vietii nu ale
mortii.

mergeam cu asist. univ. Catalin
Stanciulescu (un tip foarte destept,
acum o fi prof. univ. dr., nu ca e mare
branza, dar la el chiar suna
bine) si el zicea asa: fumatul cauzeaza
cancer si i-am zis, ca fumam atunci, viata, domn' prof., cauzeaza
cancer. numai viata.
pana la urma o lacusta e chiar impecabila.

--
adresavali.blogspot.com

meniu sarbatori

meniu sarbatori

1. se adauga apa intr-un ibric, se da in clocot...
intr-o cana se pune O LINGURA de amestec de plante (hepatic nr. 2 plafar), se toarna apa fierbinte, se acopera, se lasa 5, 10 min... se strecoara, se bea neindulcit, cu inghitituri mici... evitati sa inghititi aer ca dati in aerofagie si deveniti aerieni, cu gaze, meteorici...

2. se aseaza pe o farfurioara urm. ingrediente: lamaie, emetin, metaspar, paine prajita, mecopar, hepatoprotect, branza telemea de vaca, emetiral... se ia cu ceaiul de mai sus, cate un comprimat, nu va grabiti, mai e pana departe...
cu acest meniu simplu puteti intampina anul nou mai tare-n glanda, nu chiar tare, dar oricum...

recomand, in plus, ceaiul neindulcit, cafeaua neindulcita, telefonul nezaharisit, urarile neindulcite, televizorul pe mute, multa lamaie si un pahar de sampanie cu samburi de cirese...

pofta buna! la multi ani!
recomandat de fane, care fane?, fane mucegai

turnator fin, de ocazie, creste o baba si o pisica...

n-a fumat,
n-a baut,
85 de primaveri,
turnator mic de scara,
locuieste la parter sau la unu,
noi, astia, idealistii,
locuim la ultimul nivel, merge, scuipa si dracuie guvernele...

n-a lipsit de la vot.

turnator fin, de ocazie, creste o baba si o pisica...

am dat in migrena si la migrena nu mai tine nimic

as fi baut eu cafea dar eram departe, pe o garla,

si tot se schimba presiunea atm.

si am dat in migrena si la migrena nu mai tine nimic...

nici combinatii naucitoare: advil, cafea, cola, aspacardin, antinevralgic... nimic.

as fi vrut un sac de menta, de cimbru, de busuioc

plecasem spre padurea vacenilor. aveam cate ceva la mine. un termos, niste covrigi, brichete bic, chibrituri, ace de pescuit, putin fir textil... insa tot cad intr-un sec, ma tot duc, ma tarasc pe peretii unui gol, ca-ntr-o fantana seaca. ma-inec, nu pot sa respir, ma trec toate apele... fac pas dupa pas cu rucsacul in spate, aproape in genunchi, in genunchi. plecasem spre padurea vacenilor. langa vitanesti. tot ma taram. nu mai reuseam nimic. ma "taiasem". rupsesem orice legatura. tot m-agatam de niste mladite, le mototoleam si le duceam la nas. nimic. miroseam: rugina, beton, plastic, huse de scaune de microbuz... imi veni sa vars. intrasem intr-o usoara somnolenta, de la sec, de la gol, de la antihistaminice, antiemetice. tot alunecam in mine. m-agatam greu, ma chinuiam. m-am asezat si mi-am zis: pana aici! imi venea sa dorm, pe frigu' asta mi-era cam teama. umblam cam dezbracat, cam descheiat: imi ardea carnea, usor-usor incepea sa-mi fie frig, semn ca imi reveneam. zi, daca imi infig un pai de baut in vena jugulara pot scoate colesterolu' pe-acolo? colesterolu' si tot raul din mine? aproape ca nu mai puteam sa ma releg la benzinarii, fier beton, peturi si sucuri la doza. cadeam ca-ntr-o fantana seaca, nu mai ieseam la lumina, intr-un final m-am intins, nu ma-ncumetam sa ma desprind. mai e mult pana departe, tot asa o s-o tii! as fi vrut un sac de menta, de cimbru, de busuioc. v.n., celalalt taler, ed. gricord, vaceni, 2013